VINE TOAMNA...LUNI, 22 sept 2008 (echinoxul de toamna)

Echinoxul (sau echinoctiul) de toamna se petrece in jurul datei de 23 septembrie si este momentul cand Soarele traverseaza ecuatorul ceresc in punctul autumnal, trecand din emisfera nordica in cea sudica. Astfel, in emisfera nordica incepe toamna astronomica, iar in cea sudica incepe primavara.
Echinoxul inseamna un moment de timp cand Soarele se afla exact deasupra ecuatorului terestru, cand razele lui au aceeasi inclinare pentru cele doua emisfere, deci cand ziua si noaptea sunt egale. Pentru noi acest moment se va produce la ora Romaniei 17:44 in 22 septembrie (15:44GMT).

METEORIȚI, METEORI, ASTEROIZI, COMETE

Cel mai mare meteorit găsit pe Pământ. Are 2,7m x 2,7m x 0,9m și conține fier, nichel și urme de cobalt. Se numește HOBA și a fost descoperit în Namibia. În 1920 masa lui era estimată la 66 de tone, dar acum, din cauza vandalismului, masa lui s-a redus la 60 de tone. Unii colecționează meteoriți...





Foto-cel mai mare meteorit descoperit in SUA. Are peste 14 tone.

Meteoriți = bucăți de diferite dimensiuni și forme ce rezultă în urma coliziunii dintre asteroizi sau din dezintegrarea unor comete. Mereu cad meteoriți pe Pământ, dar când aceștia intră în atmosferă se aprind, din cauza vitezelor mari și a frecării cu aerul, și pe Pământ ajunge doar un praf fin, pe care nu-l sesizăm. Uneori, când meteoritul a avut dimensiuni mai mari, poate ajunge pe Pământ sub forma unui corp de la câteva grame până la câteva kilograme, sau foarte rar, meteoritul ar fi putut fi gigantic, cum se crede ca a fost cel care a căzut pe Pământ în urmă cu 65 de milioane de ani și a provocat un crater de 180 km diametru, în ocean, aproape de Peninsula Yucatan. De acest eveniment este legată una din teoriile ce încearcă să explice dispariția dinozaurilor.


Cel mai mare meteorit care a lovit Pământul mai aproape de vremea noastră a căzut în zona TUNGUSKA din Siberia, unde a culcat la pământ peste 80 de milioane de copaci. Arderea s-a consumat complet în aer, dar unda de șoc a fost comparată cu cea a unui cutremur de 5 grade pe scara Richter.

Cât timp călătoresc prin spațiul cosmic aceste fragmente se numesc meteoriți, iar atunci când intră în atmosfera Pământului se numesc meteori sau stele căzătoare sau ploaie de meteoriți și formează un spectacol grandios.
De la mijlocul lui iulie până la mijlocul lui august puteți vedea stele căzătoare în constelația Aquaris, ploaie de stele numită Delta Aquarides, care are maximul la 28, 29 iulie. La jumătatea lui august avem o altă ploaie de stele, dar acum meteoriții provin din Perseide.
SFAT- NU RATAȚI ASEMENEA SPECTACOLE...

Asteroizi (planetoizi) = corpuri cerești care orbitează în jurul Soarelui, mai mici decât planetele, dar mai mari decât meteoriții. Au diametre cuprinse între cîțiva metri și câteva sute de kilometri. Au forme destul de neregulate, dar, mai rar, pot fi și sferici. Sunt corpuri din rocă solidă cu un conținut mai mare sau mai mic de metale. Între Marte și Jupiter se află așa-numita "centură de asteroizi", unde s-a estimat ca ar fi peste 750 000 de asteroizi cu lungimi mai mari de 1Km și de unde provin cei mai mulți meteoriți găsiți pe Terra. Au fost descoperiți, însă, și meteoriți proveniți de pe Lună, Marte, sau de aiurea.




Cometele = corpuri cerești care se rotesc în jurul unei stele, dar se deosebesc de asteroizi prin formă și compoziție. Le vine numele din grecescul komē, care înseamnă coamă.


















Cometele au un nucleu solid din gaze înghețate și praf, au o coamă din gaze ce înconjoară nucleul și mai au o coadă lungă din praf și gaze. Ele se rotesc în jurul stelei, multe din ele având traiectorii foarte alungite și o anumită perioadă de rotație. În sistemul nostru solar cea mai populară și cunoscută este cometa Halley, care apare odată la 76 de ani, ultima apariție a fost în 1986, dar nu a fost prea spectaculoasă.
Ca o cometă să fie un spectacol deosebit pentru pământeni, trebuie ca ea să fie cât mai aproape de Pământ pentru a fi văzută cu ochiul liber și cât mai strălucitoare, ceea ce nu s-a întâmplat cu Halley la ultima sa apariție. Un spectacol măreț a oferit cometa West (prima fototgrafie),care a fost văzută în martie 1975 și a cărei perioadă a fost estimată la 559 000 de ani. "Marea cometă" a anului 1995 a fost cometa Hyakutake (a doua fotografie) descoperită de un astronom amator japonez, foarte frumoasă și strălucitoare, având magnitudinea 11. Ea a trecut aproximativ la 2 UA de Soare. ( O unitate astronomică = UA = distanța dintre Pământ și Soare, adică aproximativ 150 de milioane de Km. Corpuri rătăcitoare printre stele, cu apariții spectaculoase și cu vizibilitate bună de pe Pământ, cometele erau privite, până nu demult, ca semne divine, rău prevestitoare, care băgau spaima în oameni.


O celebră tapiserie din anul 1066 în care este reprezentat Guillaume Cuceritorul, moment când armatele normande cuceresc Anglia. Pe firmament se vede cometa Halley, surprinsă de creatorul tapiseriei.

În anul 1705 Edmond_Halley a calculat perioada de rotație în jurul Soarelui a cometei și a estimat că, dacă a fost văzută în anul 1682, ea va fi revăzută din nou în anul 1758, având o periodicitate de 76 de ani, după calculele lui Halley făcute in anul 1705. Când cometa a apărut la data estimată de Halley, a fost botezată cu numele acestuia.
Halley, prieten cu Newton, l-a convins pe Newton să scrie 'Principia' și se pare că tot el a plătit și cheltuielile de publicare.

Telescopul Hubble

De la Galilei încoace, astronomii au avut un singur scop-să vadă mai mult, mai departe, mai adânc în spațiul cosmic.
Telescopul Hubble (The Hubble Space Telescope, prescurtat și HST sau, simplu, Hubble), lansat la 24 aprilie 1990 de NASA, este un mare și longeviv succes în cursa pentru cucerirea spațiului.
(Se numește așa după marele astronom american EDWIN HUBBLE cel care a schimbat percepția astronomilor despre Univers, demonstrând că Milky Way nu e singura galaxie și ca galaxiile fug una de alta, deci Universul e în expansiune.)
Aflat deasupra atmosferei, care absoarbe o parte din lumina și radiațiile ce vin din cosmos, telescopul poate „vedea” mult mai bine decât telescoapele montate pe Pământ, Hubble înlăturând un obstacol din calea telescoapelor și ochilor noștri: atmosfera.
Este de mărimea unui autobuz și funcționează cu energia pe care ar avea-o necesară 28 de becuri de 100 Watt.
Hubble se învârtește în jurul Pământului cu 8 Km/s și face o rotație completă în 97 de minute. Dacă un avion s-ar deplasa cu această viteză pe Pământ ar parcurge distanța Bistrița-București (400Km) în 50 de secunde sau ar traversa SUA de la est la vest în 10 minute.
Hubble parcurge peste 241 de milioane de Km pe an. Este pe o orbită joasă față de Pământ (aprox. 589Km.) și lucrează în domeniile de lungimi de undă pentru radiația optică (vizibilă), radiația ultravioletă și infraroșul apropiat.
Unde este Hubble acum...Poți vedea dacă faci clic pe acest link.

Este utilat cu instrumente care au scopuri precise:
- camera de supraveghere - Advanced Camera for Surveys (ACS)
- spectrometru - Advanced Camera for Surveys (ACS)= senzorul de căldură
- spectrograful - Space Telescope Imaging Spectrograph (STIS)=care funcționează ca o prismă, luând “amprentele” stelelor după lumina emisă
- aparatul fotografic - Wide Field and Planetary Camera 2 (WFPC2)- cel care a furnizat deja fotografii celebre din spațiul adânc
- senzori de gidaj și măsurători - Fine Guidance Sensors (FGS) – pentru menținerea lui Hubble în poziție corectă și pentru măsurători astronomice.



Hubble văzut de pe naveta spațială Discovery în timpul celei de a doua misiuni de întreținere și utilare cu aparatură a telescopului. Misiunea de atunci a durat 10 zile (11-21 februarie 1997).















Alături vedeți un membru al echipajului lucrând în exteriorul lui Hubble. Se vede Pământul în spatele lui și spațiul întunecat...
brrrrrrrrrr....

Au fost descoperite forme de viaţă la o distanţă de 700 de ani lumină de Pămant

Cercetătorii spanioli au descoperit blocuri intregi de molecule organice la cateva sute de ani lumină de planeta noastră.

Cercetătorii cred că aceste molecule ar fi responsabile de apariţia primelor forme de viaţă. Moleculele de naftalină au fost descoperite intr-o regiune formată din nori gazoşi şi praf, situată in constelaţia Perseus, la 700 de ani lumină de Pămant. Potrivit specialistilor, aceste molecule sunt cele mai complexe forme descoperite pană acum in regiunile indepărtate din spaţiul interstelar, informează “Daily Mail”, preluat de Realitatea TV.
Cercetătorii cred că modul in care naftalina reacţionează la condiţiile existente in spaţiu face foarte plauzibilă ideea existenţei unor forme de viaţă in regiunile in care aceasta a fost descoperită. Astfel, in momentul in care este expusă la radiaţii ultraviolete, in combinaţie cu apă şi amoniu, toate, elemente des intalnite in spaţiul interstelar, naftalina poate produce o mare varietate de aminoacizi, ”cărămizile” care alcătuiesc proteinele. ”Scopul nostru este să investigăm dacă alte hidrocarburi, mai complexe există in aceeaşi regiune, inclusiv aminoacizi”, a precizat dr. Iglesias Groth, cercetător in cadrul Institutului de Astrofizică din Canarias, Spania.

Sursa: Ziua