18 sept. 2008
Site-ul CERN a fost spart de hackeri în ziua experimentului
Atacatorii au reuşit să creeze o pagină de internet şi să o posteze pe serverul organizaţiei europene. Autorii, care s-au semnat Echipa Greacă de Siguranţă, i-au luat peste picior pe informaticienii de la CERN, pe care i-au calificat drept nişte şcolari.
Site-ul CERN a fost spart, miercuri, chiar în ziua în care oamenii de ştiinţă începeau ambiţiosul proiect de la acceleratorul de particule. Hackerii au precizat că n-au intenţionat să perturbe experimentul ştiinţific. CERN n-a comentat incidentul, mulţumindu-se să anunţe că atacul informatic n-a provocat pagube.
Creste gaura din stratul de ozon
Gaura din stratul de ozon din Antarctica este mai mare decat in 2007, urmand sa creasca in urmatoarele saptamani, au declarat reprezentanti ai Agentiei Meteorologice a ONU.
Gaura din stratul de ozon din Antarctica apare anual si, in mod normal, este de dimensiunea Americii de Nord, punctul maxim de marire fiind sfarsitul lunii septembrie - inceputul lunii octombrie. Dar, in 2008, reprezentantii World Meteorological Organization au declarat ca stratul de ozon, care protejeaza Pamantul de razele ultraviolete care pot crea cancer la piele, a inceput sa se subtieze destul de tarziu. “Pe parcursul ultimelor saptamani, (gaura din stratul de ozon, n.r.) a crescut rapid si a depasit, acum, maximul atins in 2007. Pentru ca gaura in stratul de ozon este in crestere, este greu de determinat cat de mare va fi aceasta in anul 2008″, au declarat reprezentantii World Meteorological Organization. Gaura din stratul de ozon avea o suprafata de 27 de milioane de kilometri patrati pe 13 septembrie, comparativ cu 25 de milioane de kilometri patrati cat a inregistrat in 2007.
Sursa: Ziua
17 sept. 2008
Descoperire soc: mutantii exista in subsolurile Moscovei
Ar putea fi un scenariu bun pentru Hollywood, dar de data aceasta, este pura realitate: insecte de dimensiuni neobisnuite traiesc in subsolurile uneia dintre cele mai mari capitale europene, se anunta in publicatia online Pravda.ru.
Stirea a tinut prima pagina a ziarelor moscovite dupa ce Vadim Mikhaylov, seful uneia dintre multele echipe de cautatori de relicve subterane ale fostei URSS, a facut socanta declaratie.
Mikhaylov sustine ca a realizat inclusiv o inregistrare video in care apar viermi lungi de 3-4 centimetri sau lacuste de marimea unei cesti de cafea, toate imaginile fiind surprinse in apropiere de centrul Moscovei. Membrii echipei sale mentioneaza ca au descoperit chiar si gandaci ce atingeau lungimi de 10 centimetri.
„De multe ori ai impresia ca subsolurile Moscovei sunt o poarta catre alta lume. Oamenii exploreaza spatiul dar, pentru mine, lumea subterana este mult mai incitanta si mai misterioasa”, declara Vadim Mikhailov.
Biologii rusi sunt de parere ca astfel de vietati ar fi putut aparea datorita unei mutatii. Nu este exclus ca acestea sa fi fost cauzate de posibilele deseuri radioactive depozitate in subteran in timpul fostei Uniuni Sovietice.
In schimb, autoritatile moscovite s-au abtinut de la orice declaratie asteptand, in schimb, o confirmare a autenticitatii inregistrarii realizate de Mikhailov.
Sursa:Pravda
21 decembrie 2012 – Apocalipsa sau coincidenta?
Oracolele au prezis o apocalipsa care va avea loc in timpurile noastre, centrata in jurul anului 2012. Toate sugereaza ca ceva se va intampla in acea zi. Chiar daca majoritatea au fost scrise in urma cu sute de ani, acuratetea lor intereseaza in mod special lumea moderna, deoarece previziunile apocaliptice pe care le contin se refera in mod special la perioada pe care noi o traim in prezent. Este o profetie sau doar o coincidenta?
Maya a fost una dintre cele mai cunoscute civilizatii din Mezoamerica. Istoria maya cunoaste trei faze: perioada preclasica, care incepe in jurul anului 2600 i.Cr., clasica si postclasica, perioada care s-a incheiat cu cateva secole in urma, desi sunt voci care sustin ca populatia maya nu a disparut cu adevarat niciodata. Perioada cuprinsa intre anii 250 e.n. si 900 e.n., cunoscuta si sub numele de perioada clasica, avea sa insemne apogeul culturii mayase. Domeniile vaste pe care acestia le ocupau, incluzand teritoriul actual al Mexicului, Guatemalei, nordul Belizelor si vestul Hondurasului, au contribuit la supravietuirea si perpetuarea acestei civilizatii pentru o lunga perioada de timp.
Desi nu mayasii au fost cei care au pus bazele astrologiei, epigrafiei, scrisului sau sistemelor calendaristice, ci le-au preluat de la o puternica civilizatie antecesoare, olmecii, aceste stiinte au fost desavarsite de catre mayasi. Nici cunostintele de arhitectura si inginerie nu le erau straine. Marturie a acestui fapt stau constructiile care le-au supravietuit timp de secole: arhitectura ceremoniala, incluzand piramide care serveau drept temple, palate si observatoare astronomice, rezervoare subterane in care colectau si pastrau apa de ploaie, toate construite fara ajutorul uneltelor de metal. In jurul anului 300 e.n., mayasii au adoptat un sistem de conducere ierarhic, condus de regi si de nobili. Civilizatia s-a dezvoltat intr-un regat foarte bine structurat in timpul perioadei clasice. Societatea lor era formata din mai multe state independente, fiecare dintre ele avand atat o societate agricola rurala, cat si intinse localitati urbane, construite in jurul lacasurilor de cult. Declinul a inceput dupa anul 900 e.n., cand, din motive inca ramase neintelese, mayasii din regiunile sudice si-au abandonat orasele. Ulterior, formatiunile nordice au fost integrate in civilizatia tolteca, ceea ce le-a prelungit existenta si cultura pana in jurul anului 1200. Cateva formatiuni periferice au continuat sa existe pana la venirea conquistadorilor, la inceputul secolului XVI.
Conceptul de calendar mayas in sine este unul complex, asta deoarece nu exista doar unul, ci trei astfel de calendare. Primul dintre ele este calendarul religios, care are nevoie de 260 de zile pentru a completa un ciclu religios. Cel de-al doilea este cel solar, care are 365 de zile, numit Haab. Echivalentul a ceea ce cunostem noi in prezent a fi un an, insemna la mayasi echivalentul unui Tun, 20 de Tun inseamna un Katun, 20 de katun este echivalentul unui Baktun (aproape 400 de ani), iar 13 Baktun inseamna Marele Ciclu de 1 872 000 zile sau 5 200 de Tun, adica 5 125 de ani. Primele doua calendare erau folosite pentru a prezice influente care puteau schimba destinul, preziceri personale sau evenimente apropiate. Insa nici unul dintre ele nu contine teribila sentinta care da nastere unor dezbateri din ce in ce mai aprinse, pe masura ce momentul se apropie. Toate acestea sunt prevazute de un al treilea sistem, cel numit “Calendarul cel lung.”
Calendarul gregorian, pe care il folosim in prezent, a fost introdus in Europa in 1582. Conform acestuia, Pamantul face o orbita completa in 365,25 de zile, cu o eroare de 0.0003 %, o masuratoare destul de exacta, avand in vedere ca a avut loc in urma cu 400 de ani. Calenadrul mayas este derivat din cel al predecesorilor lor, olmecii, a caror cultura dateaza cu 3000 de ani mai devreme. Acestia, fara a avea la indemana instrumentele secolului XVI european, au reusit sa aproximeze un an in 365,2420, deci cu o eroare de 0.0002 %, o masuratoare mult mai precisa si, mai ales, facuta mult mai devreme.
Oamenii de stiinta au incercat sa coreleze sistemul de numerotare al calendarului mayas cu calendarul gregorian, inca de la inceputul acestui secol. Aceasta corelatie, cunoscuta sub denumirea de corelatia GMT, a fost finalizata in 1950. Astfel, inceputul Marelui Ciclu sau ziua 0.0.0.0.0. ii corespunde datei de 11 august 3114 I.Cr. si se termina in 13.0.0.0.0 sau 21 decembrie 2012. De-a lungul decadelor ce au urmat, multe dezbateri s-au focusat pe gasirea corelatiei exacte dintre cele doua calendare. Majoritatea cercetatorilor din domeniu sunt de acord insa ca aceasta echivalare este cat se poate de exacta, ceea ce inseamna ca intr-adevar, sfarsitul calendarului maya corespunde datei de 21 decembrie 2012.
In 21 decembrie, in timpul solstitiului de iarna, o conjunctura planetara mai putin obisnuita va avea loc: Pamantul se va alinia cu Soarele, care se va afla in mijlocul ecuatorului galaxiei Caii Lactee, alcatuind ceea ce vechii maya numeau “Copacul sfant”. Ciudata aliniere nu va fi brusca, ci este pregatita de cateva mii de ani, pentru a avea loc in data de 21 decembrie 2012, la ora 11:11 a.m. GMT. Conform credintei mayase, centrul galaxiei este uterul cosmic: loc al mortii, al transformarii, al regenerarii si al renasterii. Acest moment marcheaza finalul calendarului.
2012: oracole, vrajitori, prezicatoare, hexagrame, calendare, internet
Nu doar mayasii sunt de parere ca ni se pregateste ceva. Numeroase documente, carti sau marturii pastrate par sa vina in sustinerea teoriei sabiei lui Damocles.
Cu putin timp inaintea erei noastre, traia intr-o pestera vestita Sybilla, prezicatoarea lui Apollo, care isi scria viziunile, dupa iesirea din transa, pe frunze de stejar. O parte dintre acestea au fost colectionate si pastrate in ceea ce reprezenta templul lui Jupiter. Dupa una dintre viziuni, prezicatoarea a anuntat ca viata pe Pamant va avea 9 perioade a cate 800 de ani. Conform acesteia, omenirea tocmai traverseaza ultima perioada. Pe langa asta, ea a mai prevazut ascensiunea Imparatului Constantin si nasterea lui Isus cu 20 de ani inainte, ceea ce i-a indreptatit pe multi sa o considere o precursoare a crestinismului.
I Ching sau “Cartea schimbarilor” era folosita in general pentru previziuni si sfaturi de natura personala. Citirea se facea pe baza unor hexagrame, formate din linii continue sau intrerupte, existand 64 de combinatii posibile. Insa de la un oracol personal, I Ching a devenit in ultimele decade un soi de carte a apocalipsei. Totul a pornit de la controversatul cercetator Terence McCanon, care a realizat o reprezentare grafica matematica a celor 64 de hexagrame care compuneau I Ching, din care a reiesit un soi de harta a timpului. Acesta a recunoscut un tipar in cele 64 hexagrame, pe care le-a transpus intr-un grafic, in care se regaseau date importamte ale istoriei omenirii. Diagrama incepe din anul 1000 i.e.n., momentul crearii cartii I Ching. Printre altele, McCanon a observat ca anul caderii imperiului roman sau cele doua razboaie mondiale sunt marcate grafic cu o linie descendenta, in vreme ce in dreptul datei descoperirii Lumii Noi exista o linie ascendenta. Insa curiozitatea acestui tabel grafic este data de faptul ca se incheie in dreptul datei care ii corespunde calendaristic lui 21 decembrie 2012.
O alta prezicatoare care a trait in Anglia la inceputul anilor 1 500, denumita mama Shipton, despre care se spune ca ar fi fost jumatate umana si jumatate fiinta supranaturala, vine sa sutina prezicerile altor oracole, adaugand chiar unele noi. Aceasta a anticipat corect moartea lui Henric al VIII-lea, domnia reginei Victoria, marea ciuma sau ororile celor doua razboaie mondiale si apocalipsa, cand conform viziunilor acesteia, jumatate din populatia planetei va pieri.
Una dintre cele mai exacte surse privitoare la ipotetica apocalipsa este calendarul mayas, deoarece ofera o data concreta a ceea ce va sa fie sfarsitul lumii: anul, luna si ziua. Este o predictie exacta venita de la o civilizatie care isi lua calendarul in serios, obsedata de tinerea socotelii timpului, intr-atat de exact, incat au putut prezice eclipse in viitorul indepartat. Calendarul este si profetic: 5 martie 1519 este data exacta la care mayasii au prevestit sosirea conquistadorilor condusi de Cortes. In acea zi, istoria consemneaza debarcarea capitanului spaniol pe tarmurile Lumii Noi. In 21 decembrie 2012 calendarul mayas isi incheie un mare ciclu, caruia, cel putin in aparenta, nu-i mai urmeaza nimic.
Astronomii moderni confirma calculele mayasilor. Pamantul se va afla intr-un aliniament exact cu Soarele si cu centrul Caii Lactee, un eveniment galactic care are loc o data la 25 800 ani. Nimeni nu stie exact care vor fi efectele acestui aliniament asupra Pamantului, insa geofizicienii au o teorie care vine in sustinerea prezicerilor mayase: este vorba despre fenomenul inversarii polilor, in cadrul caruia acestia isi inverseaza pozitiile, cauzand catastrofe naturale in lant care vor zgudui lumea intreaga: cutremure, tsunami, incendii care vor avea ca rezultat pagube materiale si pierderi importante de vieti omenesti. Aceasta ar fi totodata si ultima catastrofa pe care omenirea ar trebui sa o infrunte. Albert Einstein este unul dintre primii oameni de stiinta care au sustinut aceasta teorie inca din 1955. Un nou studiu al Universitatii Princeton dezvaluie faptul ca Pamantul nu se confrunta cu aceasta schimbare dramatica pentru prima data. In urma cu 800 de milioane de ani, Polul Nord se afla in mijlocul Pacificului, iar Alaska se afla la ecuator. Miscarea nu s-a petrecut brusc, ci de-a lungul unei lungi perioade de timp.
Dincolo de oracole, calendare si magicieni, stiinta moderna vine cu propria sa previziune asupra datei la care lumea se va sfarsi. Este vorba despre world wide web, care a reusit sa creeze un circuit de comunicare fara precedent in istoria omenirii. Internetul poate fi mai mult decat un simplu punct de referinta al previziunilor apocaliptice. Acesta a devenit chiar mijlocul de transmitere al unui astfel de mesaj, care de aceasta data nu apartine unei vrajitoare care traieste intr-o pestera si nici unei carti chinezesti. Profetii insapimantatoare au inceput sa apara dintr-o directie care nici macar nu este umana, un “oracol” numit “web-bot”. Programul scaneaza world wide web-ul pentru a sorta informatiile legate de viitor, avand ca rezultat o serie de profetii, care sunt in final, la fel de ambigue ca si oracolele lumii antice. Acesta incearca sa citeasca starile inconstiente ale omenirii, scanand masiv limbajul folosit in mii de site-uri web. Procesul implica mai multe programe numite “paienjeni” sau “agenti”, care citesc tot internetul, in cautarea unor anumite cuvinte-cheie. Programul a fost conceput initial pentru realizarea unor previzuni financiare, legate de bursa si de investitii. In 2001, unii programatori au observat ca rezultatele obtinute erau mai mult decat simple informatii financiare. Frazele au inceput sa se lege, sa se combine cu anumite date din calendar, incepand sa primeasca un sens. Specialistii si-au dat seama ca ar putea avea de-a face cu niste predictii legate de evenimente viitoare. Unul dintre evenimentele majore pe care dezlegarea acestor fraze le-a putut prezice sunt chiar atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001.
Daca intr-adevar acest sistem functioneaza, atunci viitorul nu arata prea roz: pe langa calamitati naturale, conflicte armate, apare si data de 2012. Web-Bot prezice ca anumite catastrofe vor lovi Pamantul la acea data, ca urmare a unei alinieri stranii a planetelor.
Sunt voci care sustin ca mayasii nu au mai inregistrat nimic dincolo de aceasta data fatidica, insa exista documente care par sa contrazica acest lucru. Anumite ramasite ale culturii mayase vorbesc si despre alte evenimente care au loc dupa 2012. Multe dintre acestea sunt prezentate sub forma unor date foarte indepartate. Intr-una dintre tablitele inscriptionate de la Palenque, apare o alta data a calendarului, 1.0.0.00.8 5 Lamat 1 Mol, echivalentul datei de 21 octombrie 4772, cu aproape 3 000 de ani in viitor. Regele Pacal din Palenque a prezis ca la aceasta data un important eveniment mayas isi va sarbatori a 88-a aniversare, sugerand astfel ca acesta nu credea ca lumea se va termina in 2012.
In ciuda imensei publicitati si discutiilor care se desfasoara pe seama acestui eveniment ce se apropie, Susan Milbrath, curator la Muzeul de Istorie Naturala din Florida, a declarat in numele comunitatii arheologice ca nu a fost descoperit, pana in prezent, vreun document care sa ateste ca maya credea ca lumea se va sfarsi in 2012, ci doar ca in acel moment se va incheia un mare ciclu calendaristic, care fara indoiala va avea si urmari la nivel planetar, dar nu neaparat apocaliptice. “Pentru vechii maya, data reprezinta o mare sarbatoare de incheiere a unui intreg ciclu”, declara Sandra Noble, director executiv la Foundation for the Advancement of Mesoamerican Studies din Florida. In viziune acesteia, intreaga isterie mediatica declansata in jurul acestui eveniment, nu este decat o ocazie de castig pentru anumite parti. Parerea acestora este sustinuta si de E. Wyllys Andrews, director la Universitatea Tulane:”Va fi un alt ciclu. Stim cu siguranta ca civilizatia maya stia ca mai fusese un astfel de ciclu inainte, ceea ce implica si faptul ca stiau ca va urma un altul.”
Unii oameni de stiinta sunt de acord asupra faptului ca, in ciuda metodelor si mijloacelor stiintifice de care dispunem, nu putem prevedea viitorul intocmai. Pentru acestia, mesajul profetiilor este ca trebuie sa ne pastram o atitudine optimista in ceea ce priveste viitorul. Tot timpul oamenii s-au gandit ca sfarsitul lor este aproape, l-au anticipat si l-au asteptat. Pana in prezent, insa, s-au inselat de fiecare data.
Facts - Alte sfarsituri ipotetice
8 septembrie 2040 – Aliniere planetara, despre care se crede ca va avea efecte nefaste asupra Pamantului, provocand, in mod special, cutremure foarte puternice
2076 – sfarsitul calendarului musulman
2240 – sfarsitul calendarului evreiesc
Cat de mici suntem in Univers?
Fascinatia pentru nemarginirea banuita a Universului sau pentru misterele creatiei sale i-a facut pe oameni sa acumuleze cat mai multe cunostinte despre planete, stele si constelatii aflate la sute sau mii de ani-lumina de Pamant. Aflati dintotdeauna in cautarea unor surse de putere din care sa isi adape orgoliul si nevoia de a infrange temerile si frica fata de orice este necunoscut si ascuns, oamenii au uitat de multe ori puterea stiintei, in favoarea acumularii de bunuri frivole si perisabile.
Nu a durat foarte mult pana cand lectia a fost invatata. Sursa adevaratei puteri nu vine din lucrurile materiale, ci din ceea ce mintea umana poate sa cunoasca, sa cuprinda, sa inteleaga. Prin urmare, puterea umana isi are sursa in cunoastere si tot de acolo ii vine si slabiciunea. Omul a savurat prima iesire in spatiu ca pe o victorie asupra necunoscutului in care s-a avantat, manat de drogul cunoasterii. Insa tot atunci, imensitatea acelui spatiu, l-a facut sa vada cat de mic este.
In prezent, stiinta si tehnologia ne dezvaluie noi si noi lumi, nebanuite pana de curand, sori imensi care se lupta cu intunericul in alte colturi intunecate ale galaxiei. Vi se pare ca Pamantul este urias in comparatie cu Mercur sau cu Pluto? Ce ati zice atunci de faptul ca Soarele noastru este doar un punct pe langa stelele rosii supergigantice ascunse de praful solar in imensitatea galaxiei sau de faptul ca daca doar una dintre ele ar fi situata in centrul sistemului nostru solar ar avea o dimensiune suficient de mare pentru a inghiti toate planetele pana la Jupiter sau chiar Saturn?
Astronomii utilizeaza termenii de raza solara si masa solara pentru a compara marimea si greutatea altor stele. O raza solara este echivalentul a 690 000 de kilometri, iar o masa solara se traduce in 2 x 1030 kilograme, altfel scris 2,000,000,000,000,000,000,000,000,000,000. Diametrul soarelui este de 1.392×109 metri. Astronomii au incercat de nenumarate ori elaborarea unei liste a celor mai mari stele din galaxie, stabilita in functie de diametrul aproximativ al acestora, insa aceasta se transforma continuu, cunoscand in multe cazuri rasturnari dramatice de situatie, cauzate de noi descoperiri sau de variatii ale masuratorilor.
O astfel de lista adusa la zi, plaseaza steaua VY Canis Majoris in fruntea clasamentului cu un diametru mai mare de 1800 pana la 2100 de ori diametrul Soarelui din sistemul nostru solar, urmata de VV Cephei cu un diametru solar mai mare de 1600 pana la 1 900 de ori fata de cel al astrului zilei, in timp ce V354 Cephei si KW Sagitarii depasesc diametrul Soarelui de 1520 de ori, respectiv 1460 de ori.
Jupiter este cea mai mare planeta din sistemul nostru solar, fiind in acelasi timp de doua ori si jumatate mai masiva decat toate celelalte planete ale sistemului luate la un loc. Apartinand grupului uriasilor gazosi, Jupiter are un diametru de 142 984 kilometri la ecuator si o densitate de 1 326 g/cm3. Diametrul planetei este de 11 ori mai mare, iar volumul este echivalentul a 1 317 de pamanturi, facand ca acesta din urma sa para un pitic pe langa gigantul gazos.
Soarele, fara de care viata pe Pamant nu ar putea fi posibila, este in acelasi timp si cel mai mare corp ceresc, reprezentand singur un procent de 99.8 % din masa sistemului solar. Privita in trecut ca o stea mica si relativ lipsita de importanta, in prezent, se stie ca soarele este mai stralucitor decat alte 85% stele care intra in componenta galaxiei noastre, dintre care majoritatea sunt pitici rosii. Soarele orbiteaza centrul Caii Lactee la o distanta de aproximativ 26 000 sau 27 000 de ani-lumina de centrul galactic, indreptandu-se in general in directia lui Cygnus, si completand o miscare de revolutie in aproximativ 225 – 250 milioane de ani. Soarele este de 332 900 mai masiv decat Pamantul, iar temperatura nucleului sau atinge 15 milioane de grade Celsius, suficient cat sa sustina o fuziune termonucleara. Varsta sa a fost aproximata la 4.6 miliarde de ani. Suprafata solara este de 11 990 de ori mai mare decat cea a planetei noastre, volumul este echivalentul a 1 300 000 de pamanturi, in vreme ce masa sa este cat 332 946 de pamanturi.
Este cea mai stralucitoare stea din constelatia Bootes si a treia ca stralucire pe cerul noptii, dupa Sirius si Canopus, fiind localizata in Norul Local Interstelar, la o distanta de 36.71 de ani-lumina. Arcturus este o stea uriasa rosie de tipul K1.5 IIIpe (pe – emisiile specifice, indica faptul ca spectrul de lumina al stelei este neobisnuit si are multe linii de emisie). Acest fenomen nu este neobisnuit in ceea ce priveste gigantii rosii, insa Arcturus face subiectul unui caz special. Este de cel putin 110 ori mai luminos decat Soarele, insa puterea luminii sale este influentata de faptul ca lumina pe care o emana este de tip infrarosu. Puterea totala de emisie o intrece de 180 de ori in intensitate pe cea solara, insa are o eficienta mai mica, deoarece temperatura la suprafata este mai scazuta decat cea a Soarelui. Masa sa este de 3.4 ori mai mare, in vreme ce diametrul il depaseste cu 31.45 pe cel al Soarelui.
Este o stea variabila semiregulara, localizata la 427 de ani-lumina departare de Pamant. Este cea de-a doua stea ca stralucire din constelatia Orion si cea de-a noua pe cerul noptii. Astronomii sunt de parere ca steaua are doar cateva milioane de ani vechime, insa a evoluat foarte repede din cauza dimensiunilor sale uriase. Betelgeuse este un supergigant rosu si una dintre cele mai mari stele cunoscute. Prin comparatie, daca aceasta s-ar afla in centrul sistemului nostru solar, suprafata sa s-ar intinde pana la granita dintre Marte si Jupiter, inghitind Mercur, Venus, Pamant si Marte. Astronomii au apreciat ca in cateva mii de ani, avand in vedere varsta si marimea sa, steaua va exploda si se va transforma intr-o supernova. Din fericire pentru noi, axa sa de rotatie nu este indreptata catre Pamant, prin urmare, este putin probabil ca radiatiile de tip gamma, emise in timpul exploziei, sa ne afecteze ecosistemul, chiar daca distanta dintre cele doua nu este foarte mare. Luminozitatea sa vizuala tradusa variaza intre de 4 520 si 14 968 puterea solara, de-a lungul unei perioade de variabilitate de 2 335 de zile. Betelgeuse are de 20 de ori masa Soarelui si de 662 diametrul acestuia.
Localizata in constelatia Scorpionului, Antares se incadreaza la categoria supergigantilor rosii, ocupand locul al 16-lea in topul celor mai stralucitoare stele. Cu un diametru de 700 de ori mai mare decat cel al Soarelui, o plasare ipotetica a sa in centrul sistemului solar ar echivala cu disparitia planetelor Mercur, Venus, Pamant si Marte. Steaua se afla la 600 de ani-lumina de sistemul nostru solar, iar luminozitatea sa vizuala este de 10 000 ori puternica decat cea solara. Deoarece steaua radiaza o parte insemnata a spectrului sau sub forma de infrarosii, luminozitatea bolometrica este de 65 000 de ori mai mare decat cea a Soarelui. Masa stelei este aproximata la a fi intre 15 si 18 mai mare decat cea solara. Cea mai buna perioada pentru observarea lui Antares este in jurul datei de 31 mai in fiecare an, deoarece atunci se afla in opozitie cu Soarele.
Pistol Star este una dintre cele mai luminoase stele cunoscute din Calea Lactee. Botezata dupa forma nebuloasei Pistol, pe care o lumineaza, Pistol Star este localizata la aproximativ 25 000 de ani-lumina de Pamant, in constelatia Sagetator. Marimea ei ii permite sa fie vizibila cu ochiul liber, insa praful interstelar o face imposibil de reperat in lumina vizibila. Steaua a fost descoperita la inceputul anilor ’90 cu ajutorul telescopului Hubble. Se crede ca aceasta a aruncat in spatiu echivalentul a 10 mase solare de materie in timpul unei combustii gigantice care a avut loc in urma cu 6 000 de ani. Vantul stelar generat de Pistol Star este de 10 miliarde de ori mai puternic decat cel al Soarelui. Varsta sa exacta nu este cunoscuta, insa astronomii se asteapta ca aceasta sa se transforme intr-o supernova in urmatorii 3 milioane de ani. Luminozitatea este apreciata ca fiind cu 1.7 milioane mai mare decat a Soarelui, radiind in 20 de secunde aceeasi cantitate de energie pe care acesta o produce intr-un an. Diametrul sau este mai mare decat orbita pe care Pamantul o descrie in jurul Soarelui in interiorul sistemului nostru solar.
Este un sistem stelar binar localizat in constelatia Cefeu, aflata la o distanta de aproximativ 3000 de ani-lumina de Pamant. Supergigantica rosie, VV Cephei A, se afla alaturi de o pitica albastra, despre care insa nu exista foarte multe informatii, VV Cephei B. Cele doua se afla intr-o interconexiune, iar materia pare sa curga dinspre primul, catre cel de-al doilea. VV Cephei A este una dintre cele mai mari stele, despre care s-a crezut pana de curand ca este fruntasa galaxiei in ceea ce priveste marimea. In prezent se situeaza pe locul trei, dupa ce a fost declasata de Canis Majoris, in jurul careia exista insa o serie de controverse in randul astronomilor. VV Cephei A, supergigantul, este de tipul spectral M2 si are diametrul mai mare decat cel al Soarelui cu 1 600 pana la 1 900. Daca ar fi plasat in sistemul nostru solar, sistemul binar ar depasi orbita lui Jupiter, apropiindu-se de Saturn. VV Cephei este cu 275 000 pana la 575 000 mai luminos decat Soarele. Ca si in cazul altor supergiganti, vantul solar atinge aici viteze de 25 de kilometri pe secunda. Oamenii de stiinta cred despre VV Cephei B ca are aproximativ 100 de mase solare, insa luminozitatea sa sugereaza doar 25 pana la 40 mase solare, prin urmare dimensiunea exacta a ramas necunoscuta. Este foarte probabil ca in cateva mii sau poate milioane de ani, gigantul rosu sa isi urmeze soarta, transformandu-se intr-o supernova, ceea ce inseamna ca mica stea albastra, VV Cephei B, poate fi aruncata in cosmos, unde va incepe o cariera de stea singuratica.
VY Canis Majoris (VY Cma) este o stea rosie hipergigantica localizata in constelatia Canis Major. Este cea mai mare si una dintre cele mai stralucitoare stele cunoscute, fiind localizata la aproximativ 5 000 de ani-lumina de Pamant. Observatiile asupra stelei sunt de data oarecum recenta, fiind inca controversate si contestate. Profesoara Roberta M. Humphreys de la Universitatea din Minnesota a estimat diametrul stelei ca fiind intre 1800 si 2100 de ori diametrul Soarelui, propulsand-o in fruntea topului celor mai mari stele cunoscute. Masuratorile in ceea ce priveste suprafata planetei sunt contestate, criticii acestora sustinand ca ele nu sunt suficient de exacte. Pentru a ilustra mai bine dimensiunile gigantesti ale stelei, daca aceasta ar fi plasata in centrul sistemului nostru solar, suprafata sa ar ajunge pana la orbita lui Saturn, insa cei care nu sunt de acord cu rezultatele doctorului Humphreys sustin ca nu ar depasi orbita lui Marte, la fel ca si alti giganti rosii. Daca am considera ca raza solara este de 2100, luminii i-ar trebui mai mult de 8 ore pentru a parcurge circumferinta stelei, estimata la de 2600 de ori circumferinta Soarelui. In plan ipotetic, daca un om ar putea parcurge suprafata lui Canis Majoris cu piciorul, avand o viteza de 5 kilometri pe ora, timp de 8 ore pe zi, acesta ar inconjura steaua in 650 000 de ani, in comparatie cu cei 2 ani si 11 luni necesari pentru a indeplini aceeasi misiune pe Pamant sau 310 ani si 7 luni pe Soare.
Sursa: Descopera
11 sept. 2008
Top 10 – Cele mai poluate orase din lume
Persoane afectate: 35 000
Poluanti: Dioxid de sulf, plumb, cupru, zinc
Sursa: Minerit
Desi este o localitate mica cu doar 35 000 de locuitori, La Oroya este poluata masiv de compania americana Doe Run, care isi permite sa ignore toate avertismentele ecologilor peruani, referitoare la sanatatea bastinasilor precum si la poluarea zonei pe termen lung. Astfel reprezentantii companiei Doe Run nici macar nu au avertizat locuitorii zonei de pericolul reprezentat de activitatea miniera. Drept rezultat, 99% dintre copiii care se nasc in acest orasel prezinta o contaminare masiva cu plumb a sangelui si maduvei osoase, majoritatea netrecand de pragul varstei de 6 ani. Totodata ploile acide cauzate de poluarea atmosferica cu dioxid de sulf, au decimat atat vegetatia junglei din imprejurimi, cat si culturile agricole ale localnicilor.
Persoane afectate : 71 000
Poluanti : Reziduuri chimice, Metale grele
Sursa : Industrie
Cu acest oras se sfarseste asa numita “Centura economica a Indiei”, o zona care strabate India de la Est la Vest, si unde se regaseste o mare parte a industriei acestei tari. Situat in statul Gujarat, Vani este un oras unde sunt concentrate peste 50 de fabrici care produc ingrasaminte chimice pentru sol, produse petrochimice, medicamente si vopseluri. Pe langa poluantii produsi de aceste fabrici, se aduna resturile provenite din activitatea a peste 1 000 de ateliere mici cu productie proprie din domeniile pesticidelor si medicamentelor. Toti acesti agenti economici deverseaza resturile si reziduurile produse zilnic, direct pe sol si in lacurile din apropiere. Ca rezultat direct, medicii din zona raporteaza o incidenta crescuta a bolilor aparatului respirator si o rata ascendenta a avorturilor spontane.
Persoane afectate: 134 000
Poluanti : Poluarea aerului cu dioxid de sulf, metale grele precum nichel, cupru, cobalt, plumb, selenium, fenoli
Sursa: Minele de extractie a metalelor grele si procesarea acestora
Norilsk este un oras din Rusia situat dincolo de Cercul Arctic. In ciuda acestui aspect, zapada care cade iarna la Norilsk este de culoare neagra datorita poluarii cu metale grele.
De fapt, aici se afla cel mai mare centru mondial al procesarii metalelor grele, si in consecinta orasul cu cel mai toxic smog. Aici nu creste nici macar un fir de iarba pe o raza de 30 km, in timp ce contaminarea solului cu metale grele a fost descoperita inclusiv la 60 km de Norilsk. Circa 16% dintre nou nascutii din acest oras mor la nastere, in timp ce adultii sufera de afectiuni respiratorii grave si diferite forme de cancer.
Persoane afectate : 140 000
Poluanti : Plumb si metale grele
Sursa : Mineritul si procesarea metalelor grele
Conform autoritatilor chineze,Tianjin este cel mai mare producator de plumb din China, aici lucrand in extragerea plumbului peste 160 000 de mineri. Concentratia de plumb din aer si sol este la Tianjin de 8,5 ori mai mare decat in oricare alt oras din China. Totodata in acest oras nu exista garda ecologica si nici legi care sa interzica poluarea. Prin urmare oamenii sunt obligati sa respire aerul din zona, unde nivelul de plumb este de 10 ori mai mare decat maximul permis pentru organismul uman. Locuitorii sufera de pierderi de memorie, afectiuni cerebrale, si nasteri premature.
Persoane afectate : 255 000
Poluanti : Plumb, cadmiu
Sursa : Minele de extractie a plumbului si procesarea acestuia
Kabwe este, concomintent, al doilea oras al Zambiei si primul oras din lume in topul poluatorilor cu plumb. Ca rezultat direct, intregul oras este contaminat cu metale grele, dintre care plumbul si cadmiul sunt cele mai des intalnite. Generatii intregi de copii din Kabve se scalda (inca din anul 1902 cand a inceput exploatarea plumbului), in raul din aproiere, unde este deversat minereul de plumb. Toti copiii din oras sunt contaminati cu plumb, fapt ce duce la afectiuni ireversibile ale creierului si nervilor. Testele de sange efectuate copiilor din Kabwe au adus rezultate incredibile: copii prezentau peste 50 de micrograme de plumb la un decilitru de sange, inregistrandu-se cazuri in care unii copii prezentau peste 100 micrograme de plumb la decilitru…
Persoane afectate: 275 000
Poluanti: produse chimice organice, petrol, metale grele incluzand mercur
Sursa: Punctele de exploatarea a petrolului si combinatele petrochimice din zona
Pe vremuri Sumgait era centrul industriei petroliere din U.R.S.S. unde activau peste 40 de fabrici de cauciuc, de productie a clorului si pesticidelor. In prezent, cei 275 000 de locuitori sunt contaminati zilnic cu metale grele, produse petrochimice si mercur. Rata cancerului este de 50 de ori mai mare decat in restul Azerbaijanului, in timp ce copiii azeri din Sumgait sufera de o serie de defecte genetice, de la boli ale oaselor la afectiuni ale creierului.
Persoane afectate: 300 000
Poluanti: Chimicale si produse toxice adiacente, incluzand aici gazele Sarin si VX, de asemeni plumb si fenoli
Sursa: Fabricile de armament din perioada Razboiului Rece
Djerzinsk a fost pe vremuri centrul sovietic al productiei de arme chimice. In prezent, activitatea economica din oras se axeaza pe industria produselor chimice. Pe o perioada de 70 de ani acest centru al industriei militare sovietice a produs peste 300 000 tone de reziduuri chimice periculoase, depozitate in apropierea orasului fara a se lua nici o masura de protectie a mediului inconjurator. Depozitul urias de reziduuri a dus la contaminarea panzei freatice cu circa 200 de substante chimice cu potential mortal pentru om. Speranta maxima de viata pentru locuitorii din Djerzinsk este de doar 42 de ani…
Persoane afectate: 2 600 000
Poluanti: Crom hexavalent, metale grele
Sursa: Mineritul si procesarea cromului
La Sukinda se afla cel mai mare complex minier din lume destinat extragerii cromului, tot aici este depozitat circa 97% din cromul extras in India. Apele din apropiere contin crom hexavalent, care este unul dintre cele mai puternice cancerigene cunoscute. Raul Brahmani curge printre muntii formati de cele 30 milioane de tone de reziduuri miniere. Mai mult de 2,5 milioane de oameni sufera de multiple forme de cancer datorita expunerii la apa, solul si aerul din apropierea acestor mine.
Persoane afectate: 3 000 000
Poluanti: Particule minuscule de cenusa, monoxid de carbon, oxizi de nitrogen, dioxid de sulf, arsenic, plumb
Sursa: Gaze de esapament produse de automobile, emisii industriale
Linfen este un oras situat in centrul Chinei, in provincia Shaanxi. Orasul detine si tristul record de cel mai poluat oras din China. Locuitorii sunt obligati sa inspire o serie de substante toxice foarte periculoase, produse de sutele de fabrici, mine, si rafinarii de la periferia orasului. In plus, numarul de automobile creste, ceea ce duce la inregistrarea celor mai mari valori ale arseniculului descoperite in atmosfera vreunui oras din lume. In consecinta, locuitorii din Linfen sufera de forme noi de pneumonii, bronsite si cancer la plamani.
Persoane afectate : Peste 5 000 000
Poluanti : Praful radioactive
Sursa : explozia reactorului central din anul 1986
Cernobalul a fost o locatie expusa la 100 de ori mai multe radiatii decat orasele Hiroshima si Nagasaki. Aproximativ 5,5 milioane persoane au fost grav afectate in decursul acelui an. Intre anii 1992 – 2002 cel putin 4 000 de copii nascuti in afara perimerului de 25 km care delimiteaza zona interzisa din jurul Cernobalului, prezinta cancer tiroid. Aproximativ 100 de tone de uraniu si plutoniu inalt radioactiv se afla inca prinse in interiorul reactorului distrus, peste care s-a turnat un strat gros de beton. In zona contaminata de langa Cernobal inca traiesc si isi desfasoara activitatile zilnice peste 5 milioane oameni.
Sursa: ListUniverse
Apa va deveni un lux in urmatorii 15 ani
Reversul medaliei nu a intarziat insa sa apara. Daunele imense cauzate mediului au creat omenirii probleme grave care abia acum incep sa-si arate adevarata fata: incalzirea globala, topirea ghetarilor, subtierea stratului de ozon, si mai nou, epuizarea resurselor naturale de apa.
Odata cu triplarea populatiei la nivel mondial, consumul resurselor de apa a crescut de nu mai putin de 6 ori. In acelasi timp, se preconizeaza ca in urmatorii 15 ani, pamantul va avea cu 50% mai multi locuitori, fapt care, alaturi de urbanizarea si industrializarea accentuata a asezarilor umane va avea consecinte grave asupra mediului si asupra vietii, anunta organizatiile mondiale.
In prezent, risipa de apa a atins valori nemaintalnite.Una din cinci persoane nu are acces la apa potabila, insemnand 1,1 miliarde de oameni, doua din sase traiesc in conditii improprii de igiena, ceea ce s-ar traduce in 2,6 miliarde de oameni, iar 3 900 de copii mor in fiecare zi macinati de boli cauzate de apa infestata pe care o consuma. In acelasi timp, nu mai putin de 88% dintre maladiile intalnite in prezent sunt provocate de lipsa igienei si consumul apei poluate.
Viktor Danilov-Danilyan, profesor in cadrul Academiei de Stiinte din Rusia, care se ocupa in mod special de aceasta problema, considera ca este usor de prezis perioada in care criza apei va lovi intreg mapamondul.
Se estimeaza ca aceasta va lovi prima data Africa, Estul Mijlociu, Sudul si Sud Estul Asiei. Doua dintre cele mai populate tari, China si India, vor suferi, de asemenea, de lipsa apei, in ciuda rezervelor naturale de apa potabila pe care le detin in prezent.
Exista si tari care detin mari cantitati de apa: Brazilia, Rusia, Canada si Australia. Este foarte probabil ca in curand, acestea sa incheie acorduri cu tarile mai putin norocoase, in ideea de a imparti aceste rezerve.
Cresterea accelerata a populatiei impune majorarea consumului de apa, ceea ce are ca rezultat scaderea rezervelor pe zi ce trece. Criza se va declansa, cel mai probabil, in jurul anilor 2020 - 2025, aproximativ jumatate din populatia globului urmand sa fie grav afectata de aceasta. Poluarea rezervelor de apa si nenumaratele incalcari ale normelor ecologice nu fac decat sa intensifice reducerea rezervelor de apa de pe Pamant.
Agricultura este domeniul in care se foloseste cea mai mare cantitate de apa, peste 70% din consumul mondial. Consiliul Natiunilor Unite estimeaza ca peste numai cativa ani omenirea va avea nevoie de un volum de apa cu 17% mai mare decat rezervele existente in prezent pentru a hrani toata populatia globului.
Industriile se inscriu si ele in randul marilor consumatori. O termocentrala care genereaza o putere de un million de kilowati consuma un metru cub de apa anual, pe cand o centrala nucleara care genereaza aceeasi putere consuma 1,6 kilometri cubi de apa pe an. Pentru a obtine o tona de otel sunt necesari 20 metri cubi de apa, o tona de hartie necesita utilizarea a 200 metri cubi de apa, iar aproximativ 5000 de litri de apa sunt folositi pentru a obtine doar un kilogram de orez.
Tehnologia moderna pompeaza apa cu ajutorul unor sisteme care ajung sa polueze jumatate din rezerva de apa potabila, aproximativ sute de kilometri cubi de apa pierzandu-se in fiecare an.
Lipsa rezervelor de apa si preconizarea disparitiei unora dintre ele in anii urmatori au dus la accentuarea tensiunilor dintre anumite tari, ale caror teritorii sunt traversate de catre aceeasi sursa de apa. Mai mult de 260 bazine ale raurilor din intreaga lume sunt impartite de doua sau mai multe tari. In absenta unor intelegeri sau a unor institutii care sa controleze aceasta situatie, se nasc des dispute intre conducerile acestor tari, fiecare incercand sa-si impuna propria viziune asupra controlarii si exploatarii resurselor de apa.
Cele mai cunoscute conflicte sunt cele dintre Siria si Irak, din 1974, privind constructia unorhidrocentrale pe fluviul Eufrat ; procesul dintre Ungaria si fosta Cehoslovacie, din 1992, privind drepturile asupra apelor Dunarii, caz care a ajuns la Curtea Internationala de Justitie precum si tensiunile dintre Coreea de Nord si cea de Sud, sau cele dintre Egipt si Etiopia.
Numeroase programe au fost demarate si implementate pentru a conserva si proteja resursele de apadisponibile. Pentru a reusi, anumite masuri vor fi impuse:
- garantarea dreptului la apa
- descentralizarea responsabilitatii in ceea ce priveste resursele
- dezvoltarea “know-how”- ului la nivel local
- cresterea si imbunatatirea fondurilor destinate proiectelor de protejare
- evaluarea si monitorizarea resurselor de apa
FACTS
- O familie americana foloseste, in medie, peste 150 de litri de apa zilnic. In acelasi timp, o familie din Africa foloseste numai 15 litri de apa pe zi.
- Numai 0,007% din totalul apei de pe Pamant poate fi utilizata de catre populatia globului ca apa potabila.
- Pretul pentru un metru cub de apa desalinizata este de peste 50 de centi americani. Israel, Statele Unite, Bermuda, Australia, Singapore, China, India si Pakistan sunt tarile care folosesc sisteme de desalinizare a apei oceanice.
- Folosirea ghetarilor pentru obtinerea apei potabile nu reprezinta o varianta de durata, multi dintre acestia urmand sa dispara in urmatorii 20 de ani datorita incalzirii globale.
- In India, fluviul Gange este singura sursa de apa potabila pentru mai mult de 500 de milioane de oameni.
Sursa: Pravda.ru
Crezi ca Romania va avea de suferit din cauza crizei de apa? Spune-ti aici parerea despre acest fenomen!
Viata pe Pamant nu este o intamplare
Teoriile despre aparitia vietii pe Pamant au evoluat odata cu omul care le-a creat. De la vechile mitologii pana la curentele si experimentele moderne, omul a incercat sa afle de unde vine, cu atat mai mult cu cat acum stie cu siguranta incotro se indreapta. Stanley Miller, celebrul biolog si chimist american, a facut in 1953 un experiment in laborator, in urma caruia a conchis ca aparitia vietii pe Pamant este o pura intamplare. Experimentul, ramas in istorie sub numele de Miller-Urey, a urmarit sa demonstreze ca materia organica poate fi obtinuta din materie anorganica. Insa acesta a fost contrazis de majoritatea oamenilor de stiinta moderni, cei care au sustinut ca un lucru atat de complex nu poate fi doar o simpla vointa a sortii.
Teoria lui Miller s-a bazat pe faptul ca aminoacizii (o componenta esentiala a vietii) au aparut din intamplare. Insa se pare ca simpla lor prezenta nu este suficienta pentru a produce viata. Aminoacizii sunt o parte esentiala a procesului formarii vietii, insa o conditie necesara este ca acestia sa se uneasca intr-o anume secventa pentru a forma molecule de proteine. Daca nu se afla in secventa corecta, moleculele de proteine nu vor functiona. Nu s-a putut demonstra niciodata faptul ca aminoacizii variati se pot uni intr-o secventa din intamplare, pentru a forma molecule de proteine. Chiar si cea mai simpla celula este alcatuita din milioane de molecule de proteine variate.
Cei care nu au fost de acord cu teoria lui Miller au invocat si faptul ca experimentele sale s-au desfasurat in conditii de laborator, prin urmare, aminoacizii se aflau intr-un mediu protejat. In spatiu deschis, acestia se pot dezintegra rapid si pot fi distrusi in conditii exterioare neprielnice. Singurul motiv pentru care aminoacizii se unesc intr-o anumita secventa a unei celule este pentru ca ei sunt programati sa faca asta de catre o secventa deja existenta, aflata in codul nostru genetic.
In natura, exista doua feluri de aminoacizi: de stanga si de dreapta. Cu toate acestea, ca viata sa apara este nevoie numai de un singur gen: cel de stanga. Prin urmare, nu numai ca acestia trebuie sa se uneasca in secventa corecta, dar trebuie sa fie exclusiv de stanga. Este suficient ca un singur aminoacid de dreapta sa intervina in acest amestec, pentru ca formula sa fie compromisa. Viata nu ar putea aparea nicicum in astfel de conditii.
Daca o celula evolueaza, acest lucru trebuie sa se intample cat mai repede cu putinta. O celula partial evoluata nu poate astepta milioane de ani pentru a deveni completa, deoarece va fi instabila si se va dezintegra intr-un mediu deschis, mai ales daca nu se bucura de protectia unei membrane celulare. De asemenea, formarea completa a unei celule nu este o garantie ca aceasta este apta sa sustina viata. O data ce o celula este formata si gata sa sustina viata, codul genetic si alte mecanisme biologice intervin pentru a directiona formarea altor celule. Intrebarea multor savanti este cum este posibil ca viata sa apara din intamplare, de vreme ce in natura nu exista un astfel de mecanism coordonator?
Marele savant britanic, Sir Frederick Hoyle a spus ca probabilitatea ca o secventa moleculara aflata intr-o celula simpla sa genereze viata este echivalenta cu posibilitatea ca o tornada sa aiba loc intr-un atelier cu piese de avion, iar ca urmare a acesteia, un avion 747 Jumbo Jet sa se asambleze singur.
“Ca urmare a teoriilor emise de cunoscutul evolutionist Richard Dawkins, multi oameni au inceput sa creada ca selectia naturala este rezolvarea tuturor problemlor legate de evolutie. Insa selectia naturala nu poate produce ceva. Ea poate doar selecta ceva ce a fost deja produs. Prin urmare, selectia naturala poate functiona doar dupa aparitia vietii, nu inainte”, este de parere biologul si teologul Babu G. Ranganathan.
Evolutionistii cred ca mutatiile intamplatoare ale codului genetic produc un numar crescator de gene complexeprin intermediul selectiei naturale, astfel incat evolutia sa se faca de la specii simple catre specii din ce in ce mai complexe. In ciuda acestei teorii, nu exista un fapt concret care sa dovedeasca ca mutatiile intamplatoare pot produce gene mai complexe. “Selectia naturala nu este o forta activa, ci mai degraba un proces pasiv in natura. Doar variatiile care au puterea de a supravietui vor fi selectate sau pastrate. Odata ce o variatie a supravietuit, atunci desigur ca nu este o intamplare ca fost aleasa”, declara Babu G. Ranganathan.
Selectia naturala, in sine, nu poate produce variatii genetice. Ea poate doar selecta ceva dintr-un fond care exista deja. In opinia lui Ranganathan, termenul de “selectie naturala” este doar o figura de stil, deoarece natura nu poate face o selectie activa si constienta, fiind in intregime un proces pasiv. Selectia naturala este un alt mod de a vorbi despre supravietuirea naturala. Daca o modificare biologica are loc, ea ajuta o specie sa supravietuiasca. Rolul selectiei naturale este de a alege dintr-o suma de variatii biologice care sunt posibile in cadrul unei specii.
“Avand in vedere toate teoriile si argumentele emise asupra evolutiei si designului inteligent, este uimitor cum multi oameni moderni, care au acces la informatie, cred ca savantii au reusit sa creeze viata in laborator. Acest lucru nu s-a intamplat niciodata”, sustine acelasi Ranganathan.
Experimentele in laborator efectuate de catre cercetatori au avut ca scop dezvoltarea ingineriei genetice, dar bazata pe forme de viata deja existente. In urma experimentelor, acestia au reusit sa reproduca viata, dar avand ca punct de pornire exclusiv materia organica. Chiar daca in viitor acestia vor reusi sa obtina viata din materie anorganica, acest lucru va fi posibil doar cu ajutorul designului inteligent si nu va constitui o dovada a aparitiei accidentale a vietii. Viata artificiala este o creatie a cercetatorilor, realizata prin introducera unei secvente de ADN intr-o celula deja existenta. Niciuna dintre teoriile sau argumentele prezentate in trecut nu a putut sustine ideea ca viata a aparut din intamplare, chiar daca conditiile de mediu erau prielnice acestui lucru, si asta deoarece aparitia vietii este un proces mult prea complex pentru a fi lasat in intregime in voia intamplarii.
Multi dintre savantii lumii moderne au intreaga atentie indreptata catre Marte, in speranta ca cercetarile ample care se desfasoara in aceasta perioada asupra solului si atmosferei Planetei Rosii pot oferi raspunsuri la intrebarile arzatoare legate de originea vietii. Chiar daca viata ar fi posibila pe Marte, ar fi greu de dovedit ca ea s-a format acolo si ca a fost o pura intamplare. Este foarte probabil ca, in cazul in care s-ar gasi viata pe Marte, aceasta sa provina de fapt, de pe Pamant.
Cu mult timp in urma, Terra a avut o activitate vulcanica intensa, care ar fi putut arunca in spatiu, odata cu gazele si cenusa vulcanica, si microbi sau alte forme de viata microscopice. Cercetatorii nu exclud posibilitatea ca acestea sa fi ajuns pe Marte. “Credem ca pe Marte exista aproximativ 7 milioande de tone de sol terestru. In eventualitatea in care vom gasi viata acolo, exista o posibilitate destul de mare ca ea sa vina de pe Pamant”, declara omul de stiinta Kenneth Nealson. Asta explica, conform astronomului dr. Walt Brown de ce anumiti meteoriti contin particule organice. Acestia reprezinta bucati desprinse din scoarta terestra in urma cu foarte mult timp, ca urmare a puternicelor disturbante geologice.
Legile naturale pot explica cum anume functioneaza ordinea in viata, in univers, chiar si modul in care functioneaza undele scurte, insa nu pot explica pe deplin originea acestei ordini.
Postări
